Am prins curaj...

  "Dacă vă consinderaţi nefericit pentru că aţi iubit şi aţi pierdut, schimbaţi-vă gândul.
Cine a iubit cu adevărat nu poate niciodata pierde cu desăvârşire. Iubirea are toane şi personalitate. Vine când vrea şi nu anunţa când pleacă. Acceptaţi-o şi bucuraţi-vă de ea cât există, şi nu vă faceţi griji despre momentul în care va pleca. Nu o veţi întoarce din drum îngrijorându-vă.
Înlăturaţi şi gândul ca iubirea nu soseşte decât odată. Dragostea soseşte şi pleacă de nenumărate ori, dar nu sunt două experienţe de iubire care afectează o persoana la fel.
Nu ar trebui să existe dezamăgire din dragoste şi nici nu ar exista daca oamenii ar înţelege difereţa dintre emoţiile iubirii si cele ale sexului. Diferenţa esenţială este aceea că dragostea este spirituală, pe cand sexul este biologic. Nici o experienţă care afectează inima omului cu o anumită forţă spirituală nu poate fi dăunătoare, decât prin ignoranţă şi gelozie."

    Am inceput prin acest citat de Napoleon Hill, din "De la idee la bani" si continui prin a spune ca lucrurile in viata mea tind sa revina pe fagasul normal. Am 6 zile de cand m-am operat la ochi si ma simt implinita. Am in jur de 1 saptamana si ceva de cand am inceput sa sper ca totul va fi bine alaturi de persoana iubita si am inceput sa le las sa decurga, fara a-mi mai face ganduri si ganduri... Incep sa ma simt fericita din nou si iubesc! Asta e defectul meu, iubesc, iar atunci cand o fac ma daruiesc cu toata fiinta, fara sa-mi pese de nimeni si nimic! Dar... sa lasam totul sa se definitiveze, nu vreau sa strig "VICTORIE!" inainte de vreme...