Am prins curaj...

  "Dacă vă consinderaţi nefericit pentru că aţi iubit şi aţi pierdut, schimbaţi-vă gândul.
Cine a iubit cu adevărat nu poate niciodata pierde cu desăvârşire. Iubirea are toane şi personalitate. Vine când vrea şi nu anunţa când pleacă. Acceptaţi-o şi bucuraţi-vă de ea cât există, şi nu vă faceţi griji despre momentul în care va pleca. Nu o veţi întoarce din drum îngrijorându-vă.
Înlăturaţi şi gândul ca iubirea nu soseşte decât odată. Dragostea soseşte şi pleacă de nenumărate ori, dar nu sunt două experienţe de iubire care afectează o persoana la fel.
Nu ar trebui să existe dezamăgire din dragoste şi nici nu ar exista daca oamenii ar înţelege difereţa dintre emoţiile iubirii si cele ale sexului. Diferenţa esenţială este aceea că dragostea este spirituală, pe cand sexul este biologic. Nici o experienţă care afectează inima omului cu o anumită forţă spirituală nu poate fi dăunătoare, decât prin ignoranţă şi gelozie."

    Am inceput prin acest citat de Napoleon Hill, din "De la idee la bani" si continui prin a spune ca lucrurile in viata mea tind sa revina pe fagasul normal. Am 6 zile de cand m-am operat la ochi si ma simt implinita. Am in jur de 1 saptamana si ceva de cand am inceput sa sper ca totul va fi bine alaturi de persoana iubita si am inceput sa le las sa decurga, fara a-mi mai face ganduri si ganduri... Incep sa ma simt fericita din nou si iubesc! Asta e defectul meu, iubesc, iar atunci cand o fac ma daruiesc cu toata fiinta, fara sa-mi pese de nimeni si nimic! Dar... sa lasam totul sa se definitiveze, nu vreau sa strig "VICTORIE!" inainte de vreme... 

Un fel de examen...

Tocmai vin de la sustinerea examenului de suplinitori, profilul-MUZICA, materia-vioara/muzica de camera (pentru cei cunoscatri), un examen in care inca odata m-am convins cam cum sta treaba cu invatamantul romanesc.. spre dezamagirea mea!
Invatamantul romanesc se afla intr-o stare jalnica. Producem sub-mediocritate. Multi tineri, si nu numai, se gandesc sa intre in invatamant pentru ca nu au o alta optiune.
Imi pare rau sa recunosc ca intr-un fel sau altul acesta e si cazul meu.. am macar un atuu, ca ceea ce fac, fac din placere, dar asta nu schimba prea multe...
.....................
La titularizarea din acest an au fost multi inscrisi, dar putini capabili. Cazurile in care dascalii intra in sistem din vocatie sunt foarte rare. Totul se rasfrange asupra calitatii procesului didactic.
Rezultatele obtinute de profesori la ultimul examen de titularizare sunt graitoare : doar 37,02 % dintre candidati au obtinut cel putin nota 7, cea care le poate asigura un loc de titular pe cel putin patru ani. Pe de alta parte, aproximativ un sfert dintre cei inscrisi nu au reusit sa ia nici macar nota 5. Mai exista o a treia categorie: cei care iau o nota putin peste 5 si ocupa un post caldut timp de un an la o catedra unde isi arata nepriceperea.
In momentul de fata, in invatamant, profesorii nu sunt nicidecum dintre cei care chiar isi doreau sa practice aceasta meserie. Locurile sunt ocupate de altii care nu si-au gasit un loc de munca si merg an de an sa sustina acest examen. Iau o nota, de multe ori sub 7,00 si obtin un post de suplinitor calificat sau chiar necalificat. Anul urmator o iau de la capat, sperand sa-si mai prelungeasca sederea in sistem cu inca un an. Daca directorii ii agreeaza, le mai acorda maxim 3 ani de continuitate in aceeasi scoala.
Imi amintesc scenele tipice din liceu si acum din facultate, atunci cand profesorii nostri ne intrebau cine vrea sa lucreze la catedra. Aproape nimeni nu indraznea sa ridice mana. Multi aspirau la cariere in comunicare, relatii publice si domenii banoase care nu aveau nimic de-a face (sau aveau prea putin) cu ce se studia pe-acolo. Dar cum in momentul de fata, se cumpara aproape orice: bacalaureatul, examenele din sesiune si restantele...nimic n-ar trebui sa ne mai mire. Unii parinti au impresia ca pot cumpara si inteligenta pentru odraslele proprii. De aceea ii "dopeaza" cu meditatii. Sau, cand ii intrebi daca porogenitura a luat bacalaureatul, iti spun cu mandrie ca l-au cumparat. Ca sa nu se supere mamitica si mama mare ca Goe a picat si anul acesta... TRIST, da.. dar adevarat! Sa speram la vremuri mai bune!

Sa uitam de tot???

      De multe ori mi-am spus, cand sufeream, ca DA, tot ce îmi doresc e sa uit toate cuvintele care mi s-au spus, tot ce s-a intamplat, toate greselile pe care le-am facut eu si cele care le-au facut altii pentru care eu am suferit mari deceptii... dar niciodata, oricat de mult m-am straduit, n-am reusit sa le uit. Oricum, într-un final, toate astea vor deveni nimicuri de care voi rade peste multi ani, aşa ca... de ce să uit posibile motive de amuzament pentru viitor?
    Amintirea acestor ani nu se va sterge din mintea mea. Este o amintire care m-a marcat pe viata prin persoanele pe care le-am întalnit ( si pe care n-as vrea sa le pierd ), prin ce am simtit si prin ce s-a întâmplat. În acesti ani am avut fel de fel de aspiratii care, uneori, îmi faceau inima sa bata mult mai puternic decat o întamplare reala. Am făcut atatea nebunii cum numai in filme vedeam. Este posibil sa fie multe persoane care acum, în urma acestor idiotenii, ma cred cam nebuna. Sincera sa fiu, nici eu nu mai sunt sigura daca sunt normala sau putin ( DAR PUŢIN :D) sarita.. Cert e ca nu am niciun regret si as repeta la infinit totul... pentru ca usor usor toate trec, si suferinta, si cuvintele ce dureau candva... si atunci cand nu te astepti, acolo intr-un colt sta ascunsa o perosoana (la care nu te-ai gandit vreodata ca ar putea sa te faca sa te simti asa de bineeee:) ) ce-ti lumineazaa ziua/noaptea si te face parca sa visezi din nou la toate nebuniile... :) dar recunosc ca mi-e frica... Deocamdată nu mi-am mai oferit încrederea decât unei umbre si probabil tocmai pentru că nu face parte din viaţa mea în mod direct, am încredere în ea. Să mă apropii mai mult? nu îndrăznesc, de frică să nu stric un punct de sprijin care a început să fie esenţial pentru mine... 

   

 ...asa sunt mereu cand vorbesc si ma gandesc la tine. Multumesc!

Ploua...

 Incep aceasta zi trista.. si nu stiu daca dintr-un motiv anume sau doar din cauza ca ploua... E vara si totusi, afara ploua necontenit.. Urlete surde isi au ecoul in picaturi reci, ce cad neincetat... Simt o frica, te caut si simt ca n-o sa te gasesc... Mi-e dor! Cu ochii deschisi ma visez langa tine...

......a venit si timpul meu:)

Hey hey, iata ca dupa un indelung timp in care am studiat cu atentie diferite bloguri, mi-am facut curaj sa-mi expun si eu talentul - sa-l numesc asa... mai bine zis, e o incercare de expunere a unor stari sufletesti, ganduri, trairi, care poate nimeni nu mi le poate intelege...
Acum, sa speram ca voi avea abilitatea de a va captiva atentia...